Personalitate Ion Albesteanu

Ion Albesteanu – pe numele sau adevarat Ion N. Serban – s-a nascut la 27 septembrie 1932 la Slobozia. Parintii sai proveneau din comuna ialomiteana Albesti, loc de la care isi va lua mai tarziu artistul numele. Ion a fost al cincilea copil din cei sapte, cati au avut sotii Serban.

Avand simtul muzicii in sange, precum toti membrii familiei sale si crescand intr-un mediu dominat de muzica, copilul Ion Albesteanu a fost intai atras de sunetul viorii, apoi acaparat de ea in intregime, ambitia si energia lui suplinind lipsa unei veritabile culturi muzicale. Tatal sau, Nicolae Serban, ”bun violonist si dibaci cobzar” i-a fost primul si principalul dascal in ale muzicii. Celalalt dascal al copilariei a fost Ionica, fratele mai mare, lautar vestit in tot judetul. Copilaria si-a petrecut-o pe ulite si maidane, la nunti, hore, baluri, nunti, petreceri, unde in scurt timp s-a remarcat ca un copil cu un har deosebit.

La 18 ani se casatoreste si din aceasta prima casatorie are trei copii, acestia mostenindu-i talentul deosebit. Indiferent pe unde l-au purtat pasii si orice intorsatura a luat viata sa, Ion Albesteanu a purtat de grija copiilor cu mare atentie, fiindu-le alaturi ori de cate ori aveau nevoie.

Recunoasterea valorii sale si seriozitatea cu care lucra s-au materializat in promovarea in 1953 ca dirijor al orchestrei populare ”Baraganul” din Slobozia. In perioada 1953-1964 cat a condus aceasta orchestra a obtinut numeroase premii si titluri de laureat la festivaluri si concursuri de folclor. In 1964 orchestra ”Baraganul” participa la Festivalul International de Folclor de la Cairo-Egipt, unde obtine premiul I si Diploma de onoare a primului festival international de acest gen.

In tot acest timp a fost fascinat de folclorul ialomitean, nescapand nici o ocazie de a culege cantece din aceasta zona, de a le face cunoscute si de a le integra in valorile folclorului national. Canta la nunti, in localuri, instruieste formatii instrumentale de amatori, participa la festivaluri folclorice judetene, nationale si internationale, atragand atentia folcloristilor si muzicologilor.

Profesionist ca valoare si preocupari, Albesteanu nu uita ca arta amatoare a fost aceea care l-a lansat si isi dedica ani de-a randul timpul sau liber pregatirii de tarafuri si orchestre populare din judetele limitrofe Bucurestiului(Ialomita, Teleorman, Giurgiu, Calarasi). Este preocupat de gasirea unor noi formule de prezentare, de acompaniere si punere in valoare a unor instrumente muzicale de esenta folclorica(fluierul, cavalul, tambalul, cobza, naiul, titera) ca si la imbinari pitoresti ale vocii interpretilor cu instrumentele melodice sau de acompaniament.

Din ce in ce mai cunoscut datorita succeselor sale si inregistrarilor de la Radio si Televiziune, ca si unor prime discuri editate de Electrecord, in 1965 lui Ion Albesteanu i se incredinteaza formarea si conducerea sectiei de muzica populara a Teatrului de estrada ”Ion Vasilescu” – Bucuresti, cu care realizeaza remarcabile succese prin formula, oarecum inedita a spectacolelor de ”estrada folclorica”.

In anul 1966 se recasatoreste, sotia sa fiind solista de muzica populara Tita Stefan din Fierbinti, cu care a cantat mult timp la Slobozia si apoi la Bucuresti. Afinitatile sufletesti si dragostea pentru folclorul ialomitean i-au legat pe cei doi artisti pentru totdeauna. Cei doi au un copil – Valentin, absolvent al Academiei de muzica – sectia vioara – Bucuresti.

In perioada 1968-1971 Ion Albesteanu lucreaza in cadrul Filarmonicii ”George Dima” din Brasov, ca dirijor al orchestrei de muzica populara ”Miorita”. Lucreaza in paralel cu mai multe formatii artistice de amatori din judetul Brasov cu care participa la diverse festivaluri in tara si strainatate. Cu formatia ”Poenita” castiga cel mai important trofeu international care se acorda in materie de folclor – ”Discul de aur” al Academiei ”Charles Cross” – Franta la a XXV-a editie a Festivalului International de Toamna de la Dijon.

In 1973 pleaca in Israel unde sustine spectacole alaturi de Romica Puceanu, Luigi Ionescu, Doina Badea si solisti instrumentisti celebri. In perioada 1985-1989 lucreaza si colaboreaza cu diverse formatii in Bucuresti si Giurgiu.

Anii multi pusi in slujba muzicii l-au adus in contact pe Ion Albesteanu cu nenumarati solisti celebri, cu care a facut imprimari la Radio, Electrecord sau cu care a sustinut spectacole: Liviu Vasilica, Vasile Zidaru, Viorica Mira, Dumitru Ridescu, Ioana Marin, Emilia Bubulac, Gheorge Rosoga, Mihai Calusaru, Tita Stefan, Nicolae Rotaru, Ioan State, Polina Manoila, Mioara Pitulice, Floarea Calota, Sica Rusu, Elisabeta Turcu, Ileana Margarint, Ilie Darvareanu, Maria Carneci, Romica Puceanu, Ileana Leonte, Maria Ciobanu, Marioara Tanase.

A colaborat cu solisti instrumentisti celebri: cobzarul Marin Cotoanta, acordeonistii Marcel Budala, Ghitica Gheorghe, Victor Gore, Mieluta Iordache, Mihalache Andrei, Bebe de la Petrachioaia. A lucrat cu cei mai valorosi compozitori si maestri ai baghetei dirijorale: Gheorghe Bazavan, Ludovic Paceag, Mircea Neagu, Dinu Stelian, Nistor Nicolae.

A pregatit si a condus in strainatate, la diferite festivaluri, mai multe ansambluri folclorice: Austria(ansamblul din Constanta), Danemarca si Franta(ansamblul din Urziceni), Bulgaria(”Doina Ilfovului”, ansamblul Casei de Cultura Buftea), Yugoslavia(Teatrul ”Ion Vasilescu”), Grecia, Cipru, Turcia, Franta, Belgia, Olanda(ansamblul ”Poenita”), Germania(orchestra populara a Ministerului fortelor armate), Elvetia, Egipt, Israel.

Colaborator permanent al Radioului, Televiziunii si Casei de discuri Electrecord in tripla calitate de dirijor, violonist si interpret, Ion Albesteanu a realizat de-a lungul vietii numeroase inregistrari, discuri, casete audio si CD-uri.

In timpul inaspririi dictaturii, Ion Albesteanu redevine lautar in restaurante din Giurgiu si Bucuresti. Dupa 1989 desfasoara o activitate artistica intensa de inregistrari de discuri si CD-uri, spectacole, turnee in strainatate, in incercarea sa permanenta de pastrare a traditiei populare autentice. Alcatuieste taraful ”Ion Albesteanu” al Muzeului Taranului Roman, cu care intreprinde un prim turneu in Franta in 1992.

Rodul activitatii sale neobosite – o muzica de rara noblete si o profunda vibratie, personalitatea sa puternica, impactul pe care muzica sa l-a avut si il are asupra publicului a facut ca artistul Ion Albesteanu sa primeasca de-a lungul vietii numeroase diplome, premii si distinctii. In anul 1994, pentru intreaga sa activitate de interpret, dirijor si mesager al cantecului popular si lautaresc primeste premiul ”Ethnos”, acordat de Fundatia Culturala Ethnos. In acelasi an, ca o recunoastere a meritelor sale deosebite obtinute pe plan national si international, Consiliul local al municipiului Slobozia ii acorda titlul de cetatean de onoare al orasului, lucru care pentru artist valora mai mult decat orice alta distinctie.

In 1996 are loc lansarea discului si casetei editate de Electrecord, avand ca solist pe Romica Puceanu si dirijor pe Ion Albesteanu. In acelasi an efectueaza ultimul sau turneu in strainatate, in Elvetia si Franta.

S-a stins din viata la 65 de ani, la sfarsitul verii lui 1997, in comuna Fierbinti, Ialomita. Este inmormantat la Bucuresti.

Creator si interpret de geniu al muzicii lautaresti, arta lui Ion Albesteanu se pastreaza sub forma de inregistrari, contributie de pret la tezaurul artistic national. Alaturi de Pascal Bentoiu si Ionel Perlea, Ion Albesteanu face parte din patrimoniul muzical al judetului Ialomita.

Ion Albesteanu:


Page in 0,295 seconds.